Lanturile hoteliere - Tehnologia Operatiunilor Hoteliere

Extras din document

Turismul de afaceri a înregistrat un ritm susţinut şi constant de creştere, fapt ce se reflectă prin extinderea lanţurilor hoteliere. Fiecare lanţ hotelier reprezintă o imagine de marcă susţinută prin standarde specifice . Hotelurile reprezintă forma tradiţională de cazare turistică, devenită, în zilele noastre, o activitate economică integrată, creatoare de locuri de muncă numeroase, directe şi indirecte şi care reprezintă o sursă importantă de venituri valutare (atunci când este vorba de turism internaţional). Deşi, în ţările cu industrie turistică dezvoltată, hotelurile deţin principala pondere în structura unităţilor de cazare turistică, totuşi, ponderea acestora în ansamblul mijloacelor de cazare se află în scădere şi cunoaşte transformări profunde în ultimii ani. Astfel, hotelurile mici, independente, cu gestiune familială, sunt în scădere ca pondere, în timp ce lanţurile hoteliere se află în plină expansiune. Secolul XX a fost marcat de dezvoltarea hotelurilor, în special a unor hoteluri de lux care aveau să funcţioneze sub acelaşi nume şi să promoveze o politică de management şi marketing unitară, constituind un lanţ hotelier . Primul lanţ hotelier a purtat numele proprietarului său Ritz. Acesta a deschis primul său hotel la Paris, în 1898, al doilea la Londra, iar al treilea la Madrid în 1909. Imaginea de marcă creată de proprietarul acelui lanţ s-a menţinut până astăzi. Valoarea conceptului de lanţ include: achiziţiile imobiliare, facilităţile de construcţie şi design, franciza, managementul operaţional, managementul resurselor umane, marketing şi vânzări, rezervări şi informaţii, controlul administraţiei, serviciile pentru clienţi. De-a lungul timpului, pe plan mondial, s-au consacrat două categorii fundamentale de lanţuri hoteliere: lanţuri voluntare, care grupează hoteluri independente şi lanţurile hoteliere integrate. Independenţa se referă la autonomia juridică, financiară şi patrimonială a întreprinderii hoteliere, ca entitate de sine stătătoare . Hotelurile independente sunt caracterizate, în general, prin dimensiunea lor mică, au un grad de echipare redus, sunt puţin rentabile şi au o structură familială. Dificultatea lor de a se adapta la evoluţia cererii, în special a cererii internaţionale, le determină să le grupeze în lanţuri hoteliere care au o forţă promoţională ridicată şi posibilităţi de adaptare. Asocierea la un lanţ hotelier a devenit pe piaţa turistică strategia dominantă pentru ridicarea nivelului de rentabilitate a unui hotel, penetrarea pe noi segmente de piaţă sau atragerea părţii superioare a cererii (turismul de întâlniri). Ea este cu atât mai necesară cu cât hotelul se află într-o zonă turistică cu sezonalitate ridicată, nu dispune de o imagine de marcă sau se află la distanţă de polii turistici (centrul oraşului, staţiune etc.).