Profesorul - Psihologia Educatiei

Extras din document

Modelul aptitudinal. Modele de analiză a personalităţii profesorului s-au constituit în obiect al investigaţiei psihologice şi informaţiile reţinute au fost sistematizate divers. În studiile referitoare la personalitatea profesorului, conceptele operaţionalizate frecvent sunt: aptitudine, capacitate, abilitate, competenţă, stil de predare/comunicare/ educaţional.  Aptitudinea este o dispoziţie înnăscută sau dobândită de a obţine performanţe peste medie într-un domeniu de activitate sau de a avea un randament apreciabil într-un domeniu particular (Legendre, R., 1993, p.223).  Caracteristicile aptitudinii pedagogice (Golu, P., 1997-1998). • Este dependentă de istoricul implicării personalităţii în activitatea didactică. • Se constituie prin specializarea şi impregnarea vocaţională a însuşirilor psihice individuale (calităţi ale percepţiei, limbajului, gândirii, motivaţiei etc.), în timpul pregătirii profesionale şi exercitării rolului de profesor. • Se conturează complex, prin organizarea elementelor simple în ansamblul structurat al personalităţii şi se manifestă într-un domeniu special. • Este o aptitudine specială complexă, deopotrivă înnăscută şi dobândită.  Aptitudinea pedagogică este latura profesionalizată a personalităţii, care mediază acţiunile instructiv- educative.  Personalitatea cadrului didactic se formează pornind de la premise aptitudinale simple (caracteristicile proceselor psihice), se dezvoltă prin formare profesională (cunoştinţe, priceperi, deprinderi) şi se rafinează în interacţiune cu elevii, studenţii.  Premisele aotidudinale simple şi complexe au fost sistematizate în psihograma cadruluididactic (Mitrofan, N., 1988) ...