Heterojonctiuni. Notiuni generale. Constructia diagramei energetice. - Optoelectronica

Extras din document

În decurs de mulţi ani microelectronica se dezvolta bazându-se pe joncţiunile p–n în materialele cu constant, deci pe baza homojoncţiunilor. Aici, elementul de bază era controlul cu impurităţile ce trebuiau introduce în cristal în cantităţi din timp preconizate. Structurile semiconductoare se obţineau prin varierea tipului şi concentraţiei impurităţilor dopante. O nouă fază în tehnologia dispozitivelor semiconductoare este elaborarea şi utilizarea pe larg a heterojoncţiunilor. Heterojoncţiune – contactul a două semiconductoare, diferite după compoziţia chimică, într-un singur monocristal. În acest contact variază, nu numai structura zonelor energetice, dar şi masa efectivă a purtătorilor de sarcină, mobilitatea lor, limita absorbţiei şi alţi parametri. Posibilitatea varierii acestor parametri permite realizarea unor dispozitive unice cu parametri record. Heterojoncţiune ideală – heterojoncţiunea fără stări energetice superficiale la graniţa metalurgică. Heterojoncţiune reală – stările energetice superficiale modifică poziţia nivelului Fermi, dacă concentraţia lor este mai mare ca sarcina sumară a impurităţilor în tratul de sarcină spaţială. Aici înălţimea barierei de potenţial poate fi determinată de concentraţia stărilor energetice superficiale, iar redresarea şi injecţia curentului pot lipsi definitiv. Cum se aleg materialele care vor forma un heterocuplu? Parametrii de bază ce se iau în consideraţie la alegerea cuplului sunt: • Constanta reţelei cristaline ...