4.1. Definirea motivării 4.2. Teoriile motivaţiei în muncă 4.3. Practica motivării 4.1.Definirea motivării Motivaţia – forţele care acţionează asupra sau in interiorul unei persoane şi care determină persoana să se comporte într-o manieră specifică, direcţionată de un scop. Din studiul comportamentului uman în muncă, s-a ajuns la concluzia că motivaţia este formată din două mari categorii de elemente: motivele, ca expresie a nevoilor şi aşteptărilor umane. Ele sunt personale, interne şi creează anumite tensiuni atât timp cât nu sunt satisfăcute. Nevoile sunt nişte lipsuri simţite ciclic de individ, dar aşteptările reprezintă credinţa, speranţa individului în existenţa unor şanse în vederea realizării nevoilor lui. Pentru a realiza motivaţii eficiente, e necesar de a cunoaşte nevoile şi aşteptările personalului. De obicei, nevoile se clasifică în nevoi fizice, de bază sau primare (hrană, somn, adăpost) care, satisfăcute, asigură supravieţuirea speciei umane; nevoi secundare sau sociale – acestea ţin de aspiraţiile psihice şi intelectuale ale individului (necesitatea de a avea succes, de a fi stimat, necesitatea de autoîmplinire etc. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Motivarea Obiect: Comportament Organizational