Contabilitatea creanţelor comerciale - Donea S.

Extras din document

Capitolul I. Noţiuni generale privind creanţele, componenţa, caracteristica şi clasificarea acestora 1.1 Caracteristica actelor normative privind contabilitatea creanţelor 1.2 Noţiuni generale, componenţa şi clasificarea creanţelor Capitolul II. Contabilitatea creanţelor comerciale la intreprinderea SA “FABRICA DE BRÎNZETURI” 2.1 Caracteristica generala a intreprinderii 2.2 Contabilitatea creanţelor comerciale la intreprinderea SRL “LORNET” Un instrument important al economiei de piaţă este contabilitatea, datele căreia servesc drept bază la luarea deciziilor economice. De aceea, întreprinderile autohtone respectă actele normative şi legislative în vederea realizării obiectului de activitate. Obiectivul principal al contabilităţii financiare este furnizarea de informaţii atît pentru necesităţi proprii, cît şi în relaţiile cu întreprinderi, cu asociaţii sau acţionarii, cu clienţii, furnizorii, băncile, sau organismele fiscale şi alte persoane fizice sau juridice. Astfel, întreprinderea intră în relaţii cu mediul economico-social pentru a-şi asigura existentul de bunuri economice de natura activelor pe termen lung, activelor curente sau altor bunuri necesare desfăşurării propriei activităţi, aceasta intră în relaţii de colaborare cu terţe persoane fizice sau juridice. În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi creează datorii; de asemenea vinde produsul activităţii sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanţele, care reprezintă mijloace extrase din circuitul întreprinderii şi se reflectă în Bilanţul contabil în componenţa activelor. În marea lor diversitate, aceste relaţii se întrepătrund într-un circuit în care fiecare agent economic se află în dubla ipostază, atît de vînzator, cît şi de cumpărător. În funcţie de poziţia pe care agentul economic o are de o parte sau de cealaltă parte a „tejghelei comerciale”, se creează raporturi juridice de drepturi sau de obligaţii. Strîngerea de creanţe (datorii) se face de obicei prin intermediul mijloacelor băneşti, utilizând:  operaţiuni băneşti de decontare cu numerar şi fără numerar;  operaţiuni de decontare prin efecte comerciale. ...