PAtiul Shengen - Suceveanu

Extras din document

Spațiul Schengen La baza spaţiului Schengen şi a cooperării stă Acordul Schengen din 1985. Spaţiul Schengen reprezintă un teritoriu în care este garantată libera circulaţie a persoanelor. Statele semnatare ale acordului au desfiinţat toate frontierele interne, în locul acestora existând o singură frontieră externă. Aici se aplică reguli şi proceduri comune cu privire la vizele pentru şederi scurte, cererile de azil şi controalele de frontieră. Simultan, pentru a garanta securitatea în spaţiul Schengen, s-au intensificat cooperarea şi coordonarea dintre serviciile poliţieneşti şi autorităţile judiciare. Cooperarea Schengen a fost încorporată în cadrul legislativ al Uniunii Europene (UE) prin Tratatul de la Amsterdam din 1987. Totuşi, nu toate ţările care cooperează în cadrul spaţiului Schengen fac parte din spaţiul Schengen. Motivul este fie că acestea nu doresc să elimine controalele de frontieră, fie că încă nu întrunesc condiţiile impuse pentru aplicarea acquis-ului Schengen. În anii 1980 a început o dezbatere cu privire la înţelesul liberei circulaţii a persoanelor. Unele state membre au considerat că acest concept ar trebui să se aplice numai cetăţenilor Uniunii Europene (UE), fapt ce ar implica păstrarea frontierelor interne pentru a putea face distincţie între cetăţenii UE şi cei din afara UE. Alte state au susţinut ideea liberei circulaţii pentru toţi, fapt ce ar însemna eliminarea completă a controalelor de frontieră. Pentru că statele membre nu au reuşit să ajungă la o înţelegere în acest sens, Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos au decis în 1985 să creeze un teritoriu fără frontiere interne. Acesta a devenit cunoscut ca „Spaţiul Schengen”, după numele oraşului din Luxemburg în care au fost semnate primele acorduri. După semnarea Tratatului de la Amsterdam, această cooperare interguvernamentală a fost încorporată în cadrul UE în data de 1 mai 1999.