Tema 4: Administrarea dispozitivelor periferice. - Racu

Extras din document

Dispozitivele periferice implicate într-o operaţie de intrare-ieşire pot fi grupate în trei categorii, în funcţie de bineficiarul informaţiei: √ Utilizatorul. Dispozitivele sunt folosite pentru comunicarea cu utilizatorul calculatorului (tastatura, ecranul, mouse-ul, imprimanta, microfonul, difuzorul, scanerul). √ Calculatorul. Dispozitivele sunt folosite pentru comunicarea cu echipamentul calculatorului (unităţile de disc, unităţile de bandă magnetică). √ Canalul de comunicaţie. Dispozitivele sunt folosite pentru comunicarea cu dispozitive aflate la distanţă (modemul). Orice dispozitiv periferic este format din două componente: componenta mecanică (echipamentul propriu-zis) şi componenta electronică (circuitele electronice care formează modul de intrare-ieşire). Modul de intrare-ieşire se mai numeşte controlor sau adaptor, în funcţie de echipamentul periferic pe care îl serveşte. Placa cu circuitele electronice are un conector prin intermediul căruia poate fi legată la echipamentul propriu-zis. Multe dintre module de intrare-ieşire pot administra două, patru sau chiar opt dispozitive periferice de acelaşi tip. Interfaţa dintre dispozitivul periferic şi modulul de intrare-ieşire este standardizată. Standardele cele mai des răspândite sunt ANSI, IEEE şi ISO. Modul de intrare-ieşire conţine buffere (folosite la transferul datelor) şi registre (folosite la executarea operaţiilor cerute de procesor şi la memorarea informaţiilor despre starea controlorului şi despre rezultatul operaţiei executate). Comunicarea între modul de intrare-ieşire şi procesor se face prin intermediul magistralei în cazul microcalculatoarelor şi al minicalculatoarelor sau prin intermediul canalelor de intrare-ieşire în cazul calculatoarelor mari.