Logica juridica - Logica Juridica

Extras din document

Logica – Obiectul de studiu al logicii 2 1.1. Obiectul de studiu al logicii Deşi de-a lungul timpului au fost propuse o multitudine de definiţii ale logicii, toate acestea conţin o serie de elemente comune care permit identificarea caracteristicilor definitorii ale acestei ştiinţe. Astfel, sintetizând diferitele poziţii exprimate, putem formula următoarea definiţie: logica este acea ştiinţă care are drept obiect de studiu analiza propoziţiilor şi a validităţii inferenţelor din orice domeniu al cunoaşterii şi al activităţii practice, ţinând seama de forma lor şi făcând abstracţie de conţinut.Prin urmare, logica studiază, în primul rând, raţionamentele şi inferenţele pe care le facem sub aspectul validităţii lor. Şi, întrucât în studiul validităţii inferenţelor interesează forma logică a propoziţiilor, obiectul nemijlocit al logicii în partea ei teoretică nu îl constituie raţionamentele concrete, ci schemele de raţionament.Pentru a surprinde mai bine obiectul logicii este necesară explicitarea noţiunilor care apar în definiţia de mai sus: aşadar, ce sunt propoziţiile şi inferenţele din punctul de vedere al logicii? 1.1.1. Propoziţie şi inferenţă Toate cunoştinţele noastre, indiferent dacă aparţin sferei cunoaşterii comune sau sferei cunoaşterii ştiinţifice, se exprimă prin propoziţii. De asemenea, negaţia unei cunoştinţe se exprimă şi ea tot printr-o propoziţie. Propoziţiile sunt formulate întotdeauna într-un anumit limbaj. Spre exemplu, în limba română putem formula propoziţii cognitive de genul: Apele oceanelor sunt sărate; Mamiferele nasc pui vii; Poemul “Luceafărul” a fost scris de Mihai Eminescu. Propoziţii cognitive pot fi formulate însă şi în alte limbaje. De pildă, în limbajul formal al aritmeticii putem formula propoziţii de genul: 1 + 3 = 4; 7 < 19; sau x2 + 4x – 3 = 0. Definitorie pentru propoziţiile cognitive este caracteristica lor de a avea o anumită valoare de adevăr (sau valoare alethică). Valoarea de adevăr a unei propoziţii poate fi stabilită fie direct, prin simpla observaţie, fie indirect, folosindu-ne în acest scop alte propoziţii. Atunci când în stabilirea valorii de adevăr a unei propoziţii utilizăm alte propoziţii, spunem că efectuăm un raţionament sau o inferenţă. Prin urmare, raţionamentele ne furnizează temeiuri în virtutea cărora considerăm că anumite propoziţii sunt adevărate sau false. Propoziţia întemeiată pe cale de raţionament se numeşte concluzie, iar propoziţiile oferite drept temei pentru aceasta se numescpremise. Ansamblul de propoziţii “Caii nasc pui vii, deoarece caii sunt mamifere şi toate mamiferele nasc pui vii” reprezintă un exemplu de raţionament, în care adevărul concluziei “Caii nasc pui vii” se întemeiază pe adevărul premiselor “Caii sunt mamifere” şi “Toate mamiferele nasc pui vii”