Poetul foloseşte metafora: metafora concepută ca definiţie poetică: emirul e tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu; metafora propriu-zisă: ochii sunt demoni cumpliţi. Foloseşte epitete inedite: o tânără umbră, roza idilă. Întâlnim şi figuri de stil mai rare: metonimia oţeluri cumplite; sinecdoca combinată cu metafora, în prezentarea Bagdadului. Cu efecte muzicale deosebite poetul foloseşte repetiţia: Bagdadul, Meka, dreaptă, nălucă. Modalitatea esenţială folosită de poet este antiteza; putem indentifica o serie de antiteze: antiteza dintre mediul sordid şi genialitatea poetului; antiteza dintre poet şi emir; antiteza dintre emir şi cerşetor; antiteza dintre drumul drept al emirului şi drumul cotit al cerşetorului; antiteza dintre fastul Bagdadului şi deşertul arab; dintre ceea ce sunt personajele şi ceea ce realizează. Concluzia este tristă: nu întotdeauna cel mai înzestrat îşi realizează idealul său, răsplata, împlinirea sunt în raport invers proporţional cu meritele. Ideea esenţială este că un ideal cere întotdeauna luptă şi sacrificiu. Emirul din Bagdad rămâne o proiecţie ideală, o chintesenţă de calităţi, care refuză constant compromisurile de orice fel. În opoziţie cu el, cerşetorul rămâne simbolul omului comun, lipsit de calităţi, dar înzestrat cu spirit pragmatic.
Comentariul tau va fi primul
Seminar: Comentariu Noapte de decembrie de Alexandru Macedonski Obiect: Limba si Literatura Romana