Status civitatis - Istoria Dreptului Romanesc

Extras din document

Diviziunea persoanelor, in functie de cetatenie (status civitatis), impartea oamenii in cetateni (cives romani) si necetateni (latini si peregrini). Cetatenii romani erau singurii care beneficiau de drepturile publice si private (jus civile) ale cetatii, in special in epocile straveche si veche a dreptului roman. Insa, treptat, privilegiile juridice care le erau oferite au fost recunoscute si strainilor, cu unele limitari si conditionari. Dobandirea calitatii de cetatean roman se lega de: nasterea din parinti cetateni, respectiv de faptele posterioare nasterii. Nasterea din parinti cetateni constituie cel mai important izvor al acestui statut. Mai multe reguli construiesc cadrul legal in aceasta materie: copilul rezultat dintre-o casatorie legitima (justae nuptiae) urmeaza statutul juridic al tatalui, in timp ce copilul rezultat dintr-o alta uniune (ce nu are la baza connubium, jus connubii) urmeaza soarta mamei. In al treilea rand, sistemul dreptului roman, se baza pe criteriul nationalitatii parintilor (iure sanquinis), nu pe faptul nasterii pe teritoriul statului roman.