Politica Comercială UE.docx - ASEM

Extras din document

Politica Comercială UE Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc. adoptate de către o ţară sau o comunitate de ţări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe, conform intereselor proprii. Politica comercială este unul din pilonii principali ai relaţiilor Uniunii Europene cu ţările terţe. Realizarea unei politici comerciale comune a făcut parte din planul iniţial de integrare economică europeană, astfel că politica comercială a UE(iniţial CEE) este comună în linii mari în raport cu restul lumii încă din 1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale. Încă prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între instrumentele principale de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă regională unică cu scopul accelerării creşterii economice, a ridicării eficienţei şi competitivităţii economice şi a creării premiselor de adâncire a integrării interstatale. Pentru Comunitatea Europeană, raţiunea unei politici comerciale comună rezidă din faptul că libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici comerciale naţionale diferite. În baza prevederilor Tratatelor constitutive şi a celorlalte norme(legislaţie secundară, tratate multi- şi bilaterale încheiate de Comunitatea Europeană) care reglementează relaţiile comerciale ale UE cu ţările terţe se poate afirma că Uniunea Europeană are o politică comercială comună axată pe liberalizarea schimburilor în domeniul industrial şi relativ protecţionistă în sectorul agricol1 . Principalele instrumente de politică comercială pot fi: - de natură tarifară(vamală); - de natură netarifară; - de natură promoţională şi de stimulare.