Etica profesionala - Efros

Extras din document

Profesioniştii sunt guvernaţi în principiu de legi şi reglementări specifice. Există multe cazuri în care, pe lângă normele legale, sunt necesare norme etice. In general aceste norme vizează, într-o societate democratică, următoarele tipuri de probleme: autoritatea profesională, practicile paternaliste, drepturile clienţilor. Unii specialişti neagă existenţa unei etici profesionale ca atare şi susţin că nu există decât etici aplicate diferitelor profesii. Etica profesională este o disciplină reflexivă şi critică. Ea se află la intersecţia filosofiei moralei cu eticile particulare ale diferitelor categorii de profesii. Problema centrală a introducerii eticii în profesii, deşi există deja legi, se datorează faptului că legea acţionează de obicei după ce s-a produs încălcarea ei. Practicile etice sunt de graniţă şi se presupune că ar trebui să acţioneze preventiv (vezi Airaksinen, 1998, pp. 671-672). Etica profesională precizează practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup profesional, critică şi sancţionează malpracticile profesionale. Tipuri de etici: a) Etici pentru situaţii încurcate (Quandary ethics în original). Sunt cele care nu se referă la coduri, fiindcă acestea din urmă sunt documente încărcate de o doză mare de idealism (sunt declaraţii oficiale, adesea de faţadă, sub care se pot ascunde practici foarte diferite). Etica pentru situaţii încurcate descoperă arii mai dramatice, cazuri negative. Slăbiciunea acestei abordări este aceea că, accentuând pe cazul negativ, poate arunca o umbră generală asupra unei profesii. De exemplu, în politică accentuează pe cinism şi compromitere, în administraţie pe corupţie, în medicină pe neglijarea pacienţilor, în educaţie pe abuz de autoritate şi încredere, ş.a.) Partea bună a concentrării pe cazuri negative rezidă din virtuţile pe care le conferă critica practicilor unui domeniu. Acest demers sprijină corecţiile care trebuie făcute. Rolul