Drepturile reale asupra lucrului altuia - Drept Roman

Extras din document

A) Noţiunea de drepturi reale asupra bunurilor altora Aşa cum s-a menţionat, dreptul de proprietate conferă titularului trei atribute : dreptul de a poseda lucru (ius utendi), dreptul de a-i culege roadele (ius fruendi) şi dreptul de a dispune de el (ius abutendi). Se întâlnesc uneori cazuri când unele dintre aceste atribute (ius utendi şi fruendi) sunt detaşate de dreptul de proprietate respectiv, fiind exercitate de alte persoane decât proprietarul. În asemenea situaţii, proprietatea apare lipsită de unele dintre atributele ei; este grevată de o servitute, se spune în limbaj juridic . Dreptul de proprietate se descompune şi în loc i-au naştere alte drepturi reale, cum sunt: dreptul de superficie, dreptul de servitute, dreptul de gaj, dreptul de ipotecă, dreptul de emfiteoză etc. În dreptul roman, cu excepţia dreptului de proprietate, toate celelalte drepturi reale se referă asupra bunurilor altora. b) Servitutea (noţiunea, clasificarea) Noţiune ……………………. Servituţile pot fi constituite în folosul unui fond (unui lot de pământ), în care caz se numesc servituţi prediale, sau în favoarea unei persoane, şi atunci avem de-a face cu o servitute personală (un uzufruct, de exemplu). La romani, servitutele prediale erau de două feluri: rustice şi urbane. Distincţia dintre ele se făcea după natura imobilului dominant, şi anume: dacă imobilul dominant era o clădire, indiferent unde se afla, servitutea se numea urbană, iar dacă imobilul era un teren, servitutea se numea rustică .