Noţiunea de izvor al dreptului are mai multe accepţiuni[1]. Pornind de la definiţia şi analiza terminologiei privind izvoarele de drept, specialiştii în drept roman au ajuns la concluzia că acestea prezintă mai multe accepţiuni: în sens material, în sens documentar şi în sens formal. În sens material desemnează totalitatea condiţiilor materiale de existenţă, care determină o anumită reglementare juridică. Aşadar, întrucît fiecare soluţie se întemeiază pe relaţii de producţie specifice, calitatea izvoarelor de drept în sens material se schimbă odată cu. trecerea, de la un mod de producţie la altul. Într-o a doua accepţiune, izvoarele dreptului în sens documentar desemnează totalitatea documentelor istorice existente la un moment dat ca izvoare. Din această categorie fac parte textele epigrafice, papirusurile şi textele istorice şi literare.
Comentariul tau va fi primul
Seminar: Izvoarele dreptului roman Obiect: Drept Privat Roman