Dreptul marii - Drept International Public

Extras din document

1. Formarea principiilor si conceptelor dreptului marii Marile si oceanele ocupa aproximativ 70% din suprafata planetei si au prezentat interes, din cele mai indepartate timpuri, pentru viata popoarelor si raporturile dintre state in legatura: cu navigatia, comertul si pescuitul. Mai tarziu, interesele de aparare si de securitate au atras atentia statelor, iar odata cu progresul tehnologic preocuparile pentru resursele minerale si energetice au sporit interesul statelor pentru mari si oceane. Confruntarea de idei si interese diferite in privinta marilor si oceanelor a generat doua conceptii diametral opuse:  una dintre acestea, formulata de juristul olandez Hugo Grotius in lucrarea Mare liberum - Marea libera (care reprezinta capitolul XII al unei consultatii, redactat la cererea Companiei Indiilor si publicat de guvernul olandez in 1609) afirma ca marile si oceanele trebuie sa fie deschise tuturor statelor pentru navigatie, comert si pescuit;  cealalta exprimata de britanicul John Selden in lucrarea Mare clausum (Marea inchisa, 1635), sustinea dreptul de insusire si de monopol al Marii Britanii asupra unor intinse zone maritime. Asemenea idei si teze au dus, in sec. XVII-XVIII, la precizarea si formularea unor principii si concepte juridice referitoare la jurisdictia statului riveran asupra unei zone adiacente coastelor sale si a principiului libertatii de navigatie in marea libera.