Drept Aerian DIP - Drept International Public

Extras din document

Dreptul internaţional aerian este o ramură a dreptului internaţional public şi constituie unansamblul de norme juridice şi principii de drept destinate reglementării relaţiilor dintre subiec-tele sale, relaţii care iau naştere ca urmare a explorării şi folosirii spaţiului aerian de către aviaţiacivilă.O altă definiţie a acestei ramuri de drept: dreptului internaţional aerian cuprinde normele juridice care reglementează folosirea de către oameni a spaţiului aerian, statutul juridic al aerona- velor şi regulile referitoare la circulaţia aeriană.Dreptul aerian a început să se dezvolte doar începând cu secolul XX, cînd, ca urmare а pro-greselor rapide în domeniul aviaţiei, a apărut necesitatea reglementării navigaţiei aeriene, a creăriiunor norme de drept internaţional, care să guverneze activitatea statelor în aer.De menţionat, că unele reguli juridice, cu privire la spaţiul aerian au fost formulate înainteaapariţiei şi a dezvoltării aviaţiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaţiul aerian ca res com-munis omnium(lucru care aparţine tuturor). În evul mediu, spaţiul aerian era privit ca aparţinândproprietarului pământului.Problema suveranităţii asupra spaţiului aerian a căpătat о însemnătate practică abia spresfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, о dată cu apariţia şl dezvoltareanavigaţiei aeriene, care a stârnit о luptă îndârjită între state pentru dominaţia aerului. Existaula acea etapă două teorii privind spaţiul aerian:libertatea aerului şi suveranitatea asupra spaţiuluiaerian. Astfel, la sesiunea de la Grand a Institutului de Drept Internaţional în 1906, se formulateza ”L’air est libre”, statul având numai drepturi strict necesare autoapărării. La Congresul de laVerona, din 1910, se considera că atmosfera deasupra spaţiului terestru este supusă suveranităţistatului, iar cea de deasupra mării libere constituie spaţiu deschis. După primul război mondial, lupta dintre cele două principii s-a terminat cu triumful defi-nitiv al principiului suveranităţii statului asupra spaţiului aerian. Potrivit acestui principiu, statuleste suveran asupra coloanei de aer cuprinsă în limitele frontierelor sale, cuprinzând şi spaţiulaerian de deasupra mării teritoriale.Principiul suveranităţii statului asupra spaţiului aerian а fost consacrat într-o serie deconvenţii internaţionale, cum ar fi Convenţia de la Paris din 1919, Convenţia de la Havana din1928,