Testul nr 1 tactica criminalistică 2013 - Conspect

Extras din document

Recunoaştere, percheziţiei şi a altor activităţi procedurale. Ele nu trebuie confundate cu operaţiile tactice. Operaţiile tactice Spre deosebire de combinaţiile tactice conţinutul cărora, după cum s-a menţionat, constă în îmbinarea a două sau mai multor procedee tactice la efectuarea unei anumite activităţi de urmărire penală, operaţiile tactice reprezintă elemente metodice de investigare penală bazate pe comasarea şi realizarea în mod coordonat a unei suite de activităţi procedurale şi extraprocesuale în vederea soluţionării anumitor sarcini nodale ale cercetării infracţiunilor.45 Un exemplu semnificativ de operaţie tactică îl constituie comunitatea de activităţi organizatorice, procedurale, operative şi medico-legale efectuate, de regulă, la etapa iniţială de cercetare a omuciderilor în scopul determinării identităţii cadavrului. La operaţii tactice se apelează, de asemenea, şi în cazul urmăririi şi reţinerii autorilor infracţiunilor săvârşite clandestin, la căutarea obiectelor furate ş.a. Tezele generale ale tacticii realizării unor acţiuni de urmărire penală concrete O regulă dominantă, impusă de necesităţile practice a activităţii de investigaţie o constituie urgenţa cercetării. Principiul operativităţii este caracteristic întregii activităţi consacrate rezolvării cauzelor penale, în direcţia constatării la timp şi în mod complet a faptelor prevăzute de legea penală, precum şi la calrificarea altor împrejurări care au însoţit fapta. Un alt principiu general-tactic este obiectivitatea cercetării, care presupune examinarea în mod succesiv şi consecvent a spaţiului unde s-a comis fapta, a tuturor obiectelor existente la faţa locului, cauzal legate de fapta cercetată, excluzându-se, în mod categoric, factorul subiectiv. Organul de urmărire penală nu trebuie să subordoneze acţiunile de investigaţie unor explicaţii subiective ale faptei, versiunilor ce se impun la prima vedere sau care au fost elaborate în baza unor date neverificate. Principiul conducerii unice a activităţii de cercetare se răsfrânge şi asupra cercetării infracţiunilor şi constituie o condiţie esenţială pentru realizarea sarcinilor specifice actului procedural. Nu poate fi trecut cu vederea principiul planificării acţiunilor investigative, care mai este denumit „elementul de natură organizatorică şi creatoare a unui complicat proces de gândire a ofiţerului de urmărire penală ”46, proces care finalizează cu schiţarea unui plan de cerc