Rationalism - Chistruga Ilarion

Extras din document

Termen prin care sunt desemnate de obicei curentele filosofice care atribuie raţiunii (v.) primatul de ghid al cunoaşterii şi al conduitei umane. R. Descartes este considerat, fără îndoială, întemeietorul r. modern întrucât, încă din Reguli pentru îndrumarea minţii, iar mai apoi în Discursul asupra metodei, şi-a propus să reîntemeieze întregul edificiu al cunoaşterii umane pe baza evidenţelor raţionale neîndoielnice, excluzând astfel din cadrul certitudinii filosofice cunoştinţele probabile şi pe acelea care se legitimau conform principiului „autorităţii", indiferent de natura acesteia: religioasă, morală, politică sau, pur şi simplu istorico-tradiţională. O paradigmă esenţială a r. secolului al XVIII-lea a fost, fără îndoială, metoda matematică şi, în mod special, cea euclidiană, a cărei influenţă se regăseşte, de pildă, în filosofia lui T. Hobbes (care a insistat, însă, asupra caracterului convenţional şi asertiv al principiilor ştiinţei, constituite din definiţii şi, ca atare, asupra conotaţiei de artificialitate a cunoaşterii ştiinţifice) şi în cea a lui B. Spinoza (a cărui Etică se vrea a fi „demonstrată în modalitatea geometriei").