Tema 2. Politici financiare la nivel de întreprindere - Cebotari Tatiana

Extras din document

2.1. Politica financiară la nivel microeconomic: concept şi obiective Politica financiară poate fi privită la nivel macroeconomic şi la nivel microeconomic. La nivel macroeconomic politica financiară este o parte a politicii generale a statului acţionând necontenit asupra procesului de formare şi repartizare a fondurilor astfel încât pe de o parte să se obţină veniturile necesare statului, iar pe de alta să se atingă anumite obiective de strategie a dezvoltării economice. La nivelul microeconomic deciziile de politică financiară se bazează pe structura financiară a agentului economic, pe obiectivele de rentabilitate şi de creştere economică, având în vedere şi riscurile posibile. Politica financiară reprezintă o componentă a politicii generale a întreprinderii, şi are influenţă asupra constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor, în scopul realizării programelor economice curente şi de dezvoltare a întregii activităţi. Politica financiară are misiunea de a rezolva aspecte legate: - de metodele de procurare a fondurilor; - de alocare şi folosire a acestora pe destinaţii raţionale; - de asigurare a echilibrului financiar; - de fixare a preţurilor; - de reducere a costurilor capitalurilor etc. Elaborarea unei politici financiare priveşte:  determinarea nevoilor de finanţare pentru o perioadă de timp anumită;  alegerea unei modalităţi de finanţare prin fonduri proprii sau credite;  raportul între nevoile de finanţare pe termen lung. Printre trăsăturile politicii financiare se menţionează:  caracterul ştiinţific al politicii financiare;  caracterul realist al politicii financiare. Caracterul ştiinţific al politicii financiare este determinat de cunoaşterea aprofundată a particularităţilor legilor economice, de concordanţă a politicii economico-financiare cu interesele economiei naţionale. Caracterul realist al politicii financiare arată necesitatea elaborării şi înfăptuirii politicii financiare. Principalele decizii de politică financiară a întreprinderilor sunt: 1. decizia de investire; 2. decizia de finanţare; 3. decizia de autofinanţare; 4. politica dividendelor . Decizia de investire reprezintă plasarea capitalului într-o anumită operaţiune şi este rezultatul corelării strânse dintre costul capitalului utilizat şi rentabilitatea scontată. Dacă întreprinderea investeşte în proiecte cu rentabilitate mai mică decât costul capitalului, ea va fi sancţionată economic, şi anume : - dacă întreprinderea se finanţează prin îndatorare ea va obţine pierderi contabile în măsura în care rezultatele financiare sunt mai mici decât cheltuielile financiare;