Paradisele fiscale si zonele offshore - Bumbu Aliona

Extras din document

3.1. Nasterea si evolutia paradisurilor fiscale Evaziunea fiscala internationala, stimulata de existenta unor mici entitati juridice cu statut special sau de tip statal, numite în literatura secolului XX paradisu ri sauoaze fis cale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane. Acestea au existat din vechime. Astfel, în Grecia antica, insulele din vecinatatea Atenei erau utilizate de catre comercianti pentru stocarea marfurilor, în felul acesta evitându-se un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor si exporturilor. În secolele XVI-XVII, Flandra a devenit un paradis fiscal, întrucât comertul efectuat prin porturile sale era supus la obligatii fiscale si restrictii minore. În anul 1889, The Bank of Nova Scotia din Canada, a doua ca marime din tara, a deschis un birou în Jamaica, prin intermediul caruia clientii bancii beneficiau de avantajele fiscale si financiare acordate de aceasta tara pentru operatiunile de comert international. Momentul care a marcat cresterea importantei paradisurilor fiscale l-a reprezentat sfârsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, când a crescut numarul filialelor unei societati - societate mama. Initial, aceste filiale au servit extinderii societatilor mama în strainatate, în tari care le acordau facilitati fiscale, si ca loc de refugiu pentru capitalurile destinate a fi reinvestite sau repatriate. Ulterior, filialele straine au început sa fie utilizate ca mijloc de evaziune fiscala. Pentru a servi acestui scop, filialele au început sa fie implantate în tari cu moneda stabila, care nu exercitau un control asupra schimburilor, aveau un sistem bancar fiabil si un guvern care încuraja investitiile straine pe teritoriile lor, dar impuneau slab profiturile investitorilor straini sau beneficiile societatilor rezidente, precum si dividendele varsate de filiale societatii mama. Statele-paradis fiscal (Tax Haven) capata, astazi, o rezonanta din ce în ce mai profunda, atât în lumea marilor giganti ai mapamondului, cât si în tari cu niveluri de trai mult sub cel al subzistentei, ele multiplicându-si simultan numarul si complexul de avantaje oferite investitorilor straini, în speta corporatiilor multinationale. Pentru sustinerea celor de mai sus se pot prezenta o serie de date relevante. Astfel, daca în 1978, corporatiile americane transferau catre paradisurile fiscale, sub forma investitiilor straine directe, capitaluri cifrate la 23 miliarde dolari USD, iar corporatiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate la 160 miliarde dolari USD, la începutul secolului al XXI-lea, volumul operatiunilor de capital derulate în state - paradis fiscal sunt evaluate la 1600 miliarde dolari USD, asa cum afirma reprezentanti ai Organizatiei Natiunilor