REFERAT DE CURS LA MANAGEMET - Administrarea Afacerilor

Extras din document

. Tehnologia kefirului Chefirul este o băutură acidă şi alcoolizată, foarte veche, originară din Caucaz. Se obţineîn urma unei fermentaţii duble (acidă- produsă de bacterii lactice şi aloolică- produsă de drojdii).Principiul obţinerii constă în fermentaţia sub influenţa drojdiilor Sacharomyces kefir şi a bacteriilor lactice (Streptococcus lactis, S. Cremoris, Lactobacillus caucasicus). Drojdiile şifermentaţii lactici trăiesc în smântână şi se găsesc închise în mucilagiu sau grăunţe de chefir, produs de către streptococii lactici. Tipuri de kefir. În funcţie de durata de fermentare se intâlnesc trei tipuri, şi anume: - chefir tânăr, obţinut printr-o fermentare de o zi (lichid cremos, de consistenţă omogenă, foarteuşor spumos, cu gust dulce, uşor acid şi alcoolic, cu 1% acid lactic şi 0,1 – 0,3 % alcool); - chefir mediu, obţinut prin fermentaţie realizată în 2 zile (are aspect şi consistenţăasemănătoare cu a celui tânăr, însă are gust de smântână acidifiată, conţinut de 1,2% acidlactic şi 0,2 – 0,5 % alcool); - chefir puternic, foarte spumos, foarte aromat, cu gust acrişor şi cu conţinut de 1,4% acid lacticşi 3% alcool. 3.5. Principalele caracteristici de calitate ale kefirului Proprietăi senzoriale: ț Aspect şi consistenţă: constituie un coagul cu consistenţă cremoasă, fină, asemănătoare smântânii.După agitare, consistenţa este asemănătoare smântânii, mai mult sau mai puţin fluidă.Culoare: alb-gălbuie, uniform.Miros i gust: gust acri