Modelul Harrod-Domar - USARB

Extras din document

Modelul de crestere economica Harrod-Domar, a fost construit cu ajutorul variabilelor endogene: venit (Y), investitii (I), economii (S), capital (K), rata de crestere a venitului (G), precum si cu ajutorul variabilelor exogene: cresterea populatiei, progresul tehnic si nivelul productivitatii muncii, denumite si conditii fundamentale ale cresterii. Autorii folosesc doi parametri noi, respectiv, coeficientul capitalului si eficienta investitiilor care permit evidentierea relatiei functionale dintre cresterea investitiilor si cresterea venitului, tinand seama atat de volumul economiilor posibile, cat si de tipul de tehnica existent si, deci, de costul ei in raport cu sporul venitului cu o unitate. Teoria şi modelul lui Keynes erau dominate de primatul consumului şi al cererii. Acestea şi-au găsit expresia în principalul paramentru al modelului său „multiplicatorul investiţiilor” ( / ). Keynes a arătat cum se poate ajunge – pe termen scurt – la ocuparea deplină a forţei de muncă. Dar, el nu s-a preocupat de cercetarea condiţiilor ce trebuie îndeplinite, pentru ca economia să continue să producă la acest nivel (pe termen lung). Analizele întreprinse de Harrod şi Domar asupra acestei probleme, au ajuns la concluzia că pentru a asigura deplina ocupare pe termen lung trebuie îndeplinite două condiţii: 1. În primul rând, economia trebuie să investească, în fiecare an, atât cât este necesar pentru deplina ocupare a resurselor de muncă disponibile. Dacă investiţiile scad sub acest nivel, cererea efectivă va fi insuficientă pentru a asigura ocuparea deplină. 2. În al doilea rând, pentru a asigura deplina ocupare pe termen lung, ritmul creşterii venitului naţional trebuie să egalizeze creşterea numerică (fizică) a forţei de muncă plus creşterea productivităţii muncii. Dacă, în fiecare an, numărul lucrătorilor creşte cu n%, iar productivitatea individuală creşte cu a%, atunci pentru ocuparea deplină a resurselor de muncă, venitul naţional (Y) trebuie să crească anual cu (n+a)%. Adică: Dacă venitul naţional creşte cu mai puţin decât atât, ocuparea nu va fi deplină, adică vor exista şomeri. Harrod introduce în modelul său „coeficientul marginal al capitalului” (Cm=ΔK/ΔY=l/ΔY) care este un parametru al producţiei şi ofertei. Spre deosebire de modelul keynesist, care era static, Harrod şi Domar elaborează un model dinamic de creştere economică.