Comentariu - "Singuratate" de M. Eminescu - Tatiana

Extras din document

Poezia "Singuratate", aparuta in "Convorbiri literare",in anul 1878,dupa pauza din 1877 cand,demisioneaza de la Curierul de Iasi si este numit redactor al ziarului "Timpul"din Bucuresti. In aceasta perioada poetul traieste un profund sentiment de singuratate si dezamagire in dragoste. El ii propune iubitei sale Veronica Miclesa fuga cu el in lume, dar in timp ce el este plecat la inmormantareamamei sale, Veronica pleaca in vacanta.Intors de la inmormantare la 15 august 1876 o acuza pe Veronica de usuratate.George Calinescu numea poezia "Singuratate","poezia tacerii absolute", in care solitudinea deplina, margineste constiinta de sine si da nastere acelui sfarsit, indicand o meditatie ce evoca sentimentul singuratatii si alcurgerii timpului.Cu perdelele lasate,/Sed la masa mea de brad,/Focul pâlpâie în soba,/Iara eu pe gânduri cad./Stoluri, stoluri trec prin minte/Dulci iluzii. Amintiri/Târâiesc încet ca greieri/Printre negre, vechi zidiri,/In compozitia poeziei se remarca doua planuri. Primul plan care accentueaza atmosfera de siguratae, tristete si melancolie.Sau cad grele, mângâioase/Si se sfarma-n suflet trist,/Cum în picuri cade ceara/La picioarele lui Crist.În odaie prin unghere/S-a tesut painjenis/Si prin cartile în vravuri/Umbla soarecii furis.În aceasta dulce pace/Îmi ridic privirea-n pod/Si ascult cum învelisul/De la carti ei mi le rod./Ah! de câte ori voit-am/Ca sa spânzur lira-n cui/Si un capat poeziei/Si pustiului sa pui;/Dar atuncea greieri, soareci,/Cu usor-maruntul mers,/Readuc melancolia-mi,/Iara ea se face vers. ...