Anaza cu privire la cooperare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană - Siscan Zorina

Extras din document

Cooperarea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană îşi are istoria, care reflectă dinamica atitudinii ambelor părţi faţă de relaţiile lor. Republica Moldova este destul de consecventă în aspiraţia sa de integrare în Uniunea Europeană. Conducerea de vârf a Republicii Moldova, în mod sistematic, a apelat la Comunităţile Europene în vederea iniţierii procesului de integrare. Astfel, la data de 1 noiembrie 1993 şi ulterior, la 28 ianuarie 1994, primul Preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a adresat scrisori oficiale Preşedintelui Consiliului European şi al Comisiei Europene cu privire la cooperarea dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană., lansând, astfel, vectorul eurointegrării. Pe data de 13 decembrie 1996 şi apoi în octombrie şi decembrie 1997, cel de-al doilea Preşedinte al Moldovei, Petru Lucinschi, a expediat scrisori către Comunităţile Europene cu privire la intenţia Republicii Moldova de a obţine statut de membru-asociat. Cel de-al treilea Preşedinte al Moldovei, Vladimir Voronin, a continuat vectorul eurointegrării. Guvernul actual al RM, format în cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană, a intensificat acest vector. Însă, pentru a iniţia procesele de cooperare şi integrare, Moldova a avut de rezolvat un şir de probleme. Prima categorie de probleme s-a referit la integritatea teritorială a ţării, ceea ce implica reintegrarea regiunii Transnistrene. O altă categorie de probleme a constituit-o prezenţa trupelor militare străine pe teritoriul regiunii transnistrene (Armata Paisprezece a Rusiei) şi necesitatea retragerii acestor trupe. Cea de-a treia categorie de probleme a constat în reformele politice, legislative, sociale şi economice, inclusiv reorientarea de la pieţele CSI la pieţele europene, ceea ce trebuiau să fie îndeplinite pentru iniţierea proceselor de integrare.