Obiceiurile juridice ale geto-dacilor în domeniul relațiilor de proprietate, muncă, moștenir, contractuale, familiale - Rotaru Mihail

Extras din document

1. Obiceiurile juridice ale geto – dacilor 2. Relațiile de proprietate 3. Relațiile de muncă 4. Relațiile de moștenire 5. Relațiile contractuale 6. Relațiile familiale Geto-dacii reprezintă ramura nordică a tracilor, care trăiau în spațiul carpato-danubiano-pontic. Originea lor este indo-europeană, iar civilizația lor se încadrează arheologic în epoca fierului. Ei sunt numiți “geți” în izvoarele grecești iar în cele latine “daci”, primul care folosește acest termen fiind Caesar. Prima atestare documentară a geților îi aparține lui Herodot și datează din anul 514 î.Hr. cu prilejul expediției lui Darius I. Ei erau organizați în triburi sau uniuni tribale conduse de un rege (șef militar) care avea drept reședință o cetate întărită numită “dava”. În societatea geto-dacă au existat două categorii sociale: “comati” erau principalii producători de bunuri (agricultori, meșteșugari, comercianți) și “tarabostes” ce reprezentă aristocrația tribală formată din conducătorii de triburi și preoți. Sclavii erau în număr mic și erau folosiți pentru munci casnice. Pe plan religios, geto-dacii erau politeiști, religia lor fiind dominată de Zamolxis. Ei au contacte îndelungate cu coloniile grecești de la Marea Neagra (Histria, Tomis și Callatis). Purtători ai unei cilvilizații superioare, grecii influențează civilizația geto-dacă prin preluarea de către geți a roții olarului, a unor tehnici metalurgice superioare și a monezii. ...