Moneda discreţionară - Roller Ala

Extras din document

Conceptul de moneda discreţionară De la moneda-marfă la moneda discreţionară: Moneda discreţionară reprezintă termenul utilizat pentru un mijloc de efectuare a schimburilor care nu este nici marfă comercială, bun de consum sau de producţie, nici titlu asupra unei asemenea mărfi: ea nu reprezintă altceva decât bani de hârtie nerambursabili. Spre deosebire de aceasta, moneda - marfă desemnează un mijloc de efectuare a schimburilor ce este fie o marfă comercială, fie un titlu asupra acesteia. Nu există nici o îndoială că existenţa monedei discreţionare este posibilă. Eventualitatea teoretică a apariţiei sale a fost recunoscută de mult timp, iar din 1971, când ultimele rămăşiţe ale unui fost etalon aur-marfă internaţional au fost abolite, toţi banii de pretutindeni nu erau, în realitate, nimic altceva decât nişte bucăţi de hârtie inconvertibile. Chestiunea pe care o vom discuta în această lucrare se referă mai degrabă la cum sunt posibili banii discreţionari? Mai concret, pot să apară banii discreţionari ca produsul natural al interacţiunilor dintre indivizi aflaţi în urmărirea propriilor interese? Sau: este posibil să-i introducem fără a încălca principiile de justiţie ori eficienţa economică? Se va susţine că răspunsul la ultima întrebare trebuie să fie negativ şi că banii discreţionari nu pot niciodată să apară în mod „inocent” sau „ireproşabil”. Argumentele ce avansează această teză vor fi constructive şi sistematice. Totuşi, dat fiind faptul că teza a fost frecvent pusă la îndoială, pe parcurs vor fi criticate diversele contraargumente. Şi anume, vor fi respinse argumentele monetariştilor, în special ale lui Irving Fisher şi Milton Friedman şi ale unor „free bankeri” austrieci, în special Lawrence White şi George Selgin, aduse în sprijinul etic şi/sau economic al banilor complet sau parţial discreţionari. ...