Istoricul retoricii - Retorica juridica

Extras din document

Termenul „retorica” îşi are originea în limba greacă - „ritoriki”, în latină fiind „rhetorica”, în franceză „rhétorique", semnificînd în toate cele trei limbi _vorbirea meşteşugita care are menirea de a convinge. Retorica, în accepţie comună, este arta de a vorbi bine, de a convinge şi a emoţiona; sinonimă cu elocvenţa, elocinţa, oratoria. Devenită în timp disciplină de studiu, retorica înglobeazã un ansamblu de reguli de alcătuire a unui discurs în funcţie de domeniu şi scop, un set de reguli privitoare la structurarea logică a mesajului, la tehnica argumentării, precum şi la modul de exprimare, bazat pe utilizarea figurilor retorice. Prin acest ultim aspect, retorica se înrudeşte cu poetica şi cu stilistica, avind în vizor analiza operelor literare, cu tendinta de' asimilare treptata e de către teoria şi critica literară. Refuzată la un moment dat ca set de norme pentru creatie, retorica a fost revigorata de ghindirea lingvistică şi estetică modernă.