Referat la filosofie - Prozorovschi S.

Extras din document

I. INTRODUCERE “Filosofia nu e nimic altceva decît mărgelele unor descoperiri atomice din univers, pe care de veacuri le trecem pe firul infinit al timpului. Și, dacă n-am ajuns încă să dezlegăm enigma care ne încpnjoară, e din cauza că în omenire au fost mulți învățați, dar prea puțini filosofi.” (Vasile Conta) Fiecare ştiinţă concretă studiază o latură, un aspect a lumii înconjurătoare. Filosofia se bazează pe ştiinţele concrete, generalizează rezultatele lor pentru a evidenţia cele mai generale legităţi. După expresia savantului norvegian Thor Heyerdahl „Specialiştii se limitează pentru a se îngropa tot mai adînc şi adînc pînă cînd nu se văd unul pe altul din gropile sale, iar rezultatele ei le aşează cu grijă deasupra. Deci trebuie încă un specialist, care nu ajungea pînă acum, care nu se coboară după savanţi în gropile lor, dar rămîne deasupra şi uneşte într-un tot întreg rezultatele lor diferite”. Asemenea este şi filosofia, care generalizează cunoştinţe din diferite domenii ale activităţii umane şi formează o concepţie generală despre lume. Filosofia este - alături de ştiinţă, religie, artă - un domeniu specific al culturii, o manifestare specializată a spiritului uman. Etimologic, înseamnă "dragoste de înţelepciune". Pe lângă această accepţiune, la gânditorii greci filosofia mai este definită şi în alte moduri. Astfel, din punct de vedere al obiectului, filosofia este "cunoaştere a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt" - deci a temeiului existenţelor, a naturii celor ce sunt -, precum şi "cunoaştere a celor divine şi omeneşti", a realităţii ultime, necondiţionate, originare, de ordinul esenţei prin care se legitimează tot ceea ce este sau poate să fie. Din punctul de vedere al scopului imediat, "filosofia este pregătire pentru moarte", oferind modele de viaţă demnă, repere şi criterii valorice; evident, întrucât nu trăim oricât, nu putem trăi oricum. Definiţia provenită din scopurile şi aspiraţiile mai îndepărtate ale filosofiei îndeamnă fiinţa umană la "asemănare cu divinitatea, pe cât îi stă omului în putinţă" , adică la