Politica , o vocatie și o profesie - Politologie

Extras din document

Max Weber (1864-1920) a fost unul din întemeitorii sociologiei moderne economist , sociolog și politician, a predat la Universitățile din Freiburg , Heidelberg și Munchen. O lucrare deosebită a sa este cartea ”Politica, o vocaţie şi o profesie”, în limba germană Politik, als Beruf scrisă de Max Weber, ea este defapt un discurs ţinut studenţilor, după Primul Război Mondial. Această carte are o valoare deosebită de introducere în opera weberiană și reprezintă un exemplu pentru viitorii politicieni, discursul conținând analize detaliate și imparțiale ale vieții politice din diferite timpuri și diferite țări. Una dintre prerogativele sale era de a răspunde la întrebarea ”Ce e politica ?”, la care urma răspunsul sociologului precum că Politica ar fi o activitate de conducere autonomă care dă naștere unei dominații sub influența conducătorilor uniți în uniuni politice care dau implicit noțiunea de stat. Teoria lui Weber avea ca punct de plecare afirmația lui Trotki, potrivit căreia orice stat se întemeiază pe constrângere, coerciția fiind instrumentul specific de dominare al statului. Potrivit lui Weber Puterea politică sau statul ca formă a puterii politice înseamnă orice asociere umana ce își aroga dreptul de a avea, în granițele unui anumit teritoriu, monopolul asupra constrângerii fizice legitime, iar absența acestei organizări (constructii) politice este sinonimă cu anarhia. Astfel puterea politică apare ca unică sursă a „dreptului” de a exercita constrângerea fizică, statul semnificând un raport de dominare al oamenilor de către oameni, bazat pe „legitima” constrângere. O altă temă bine abordată este cea a legitimității, sociologul clasificând temeiul legitimității în 3 categorii: 1. Autoritatea eternului de altă dată - referindu-se aici la dominația tradițională; 2. Autoritatea dată de carisma conducatorului-importanța personalității conducătorulu;. 3. Dominație în virtutea legii ,în virtutea credinței în valabilitatea unui stat legal și a unei competente efective,întemeiate pe reguli rațional elaborate. Al doilea tip de dominație pare a fi cel mai fascinant, deoarece aici își are rădăcinile ideea de vocație politică și începe cercetarea unui fenomen profund și complex: raportul direct proporțional dintre conducătorul înzestrat cu ,,dar” și devotamentul supușilor săi.