Gindirea dialectica - Poalelungi Parascovia

Extras din document

Indirea dialectica,de la gr.dialektike=dia(cu)si legein (a discuta),a aparut si s-a dezvoltat la filosofii antici avind ca izvor constatarea ca orice fenomen nu este static ,ci in continua miscare,cu tendinta de a se transforma.In epoca moderna,dialectica (sau stiinta ideilor in transformare)trece de la forma ideilor care se autodezvolta(Hegel)la conceptia potrivit careia transformarile care se produc au lumai in natura dar si in societate,ceea ce corespunde cu un process universal, logic, si obiectiv, de natura sa influenteze constiinta oamenilor.Lumea,in totaliatea ei-se afirma-este un system infinit si unitary,in care autodezvoltarea are loc prin acumulari cantitative urmate de schimbari calitative superioare in cadrul unui process continuu de innoire a ceea ce este vechi. Intr-o asemenea conceptie despre fenomenele naturii si societatii,posibilitatea de constituire a logicii juridice primeste imediat obiectia principiului necontradictiei,potrivit caruia adevarul si falsul se exclude si astfel unitatea contrariilor devine irealizabila ;nici de identitatea lucrului cu el insusi nu poate fi vorba ,cita vreme lumea se afla in continua transformare si au loc schimbari de neevitat. Problema pare sa fie fara iesire ,trebuie sa se renunte la ceva:la dialectica,conceputa ca forma de gindire si exprimare incopatibila cu principiile logicii clasice,fie la logica insasi, conceputa ca izvor sau criteriu inadecvat de a distinge adevarul de fals in conditiile unor fenomene aflate in continua dezvoltare. ...