Relatii sociale - Petrache Ana

Extras din document

Viaţa socială fiind o viaţă colectivă presupune existenţa unei mari diversităţi de raporturi, interacţiuni între agenţii vieţii sociale, fie ei indivizi sau grupuri de indivizi. Conceptul de relaţii sociale În istoria gândirii sociologice s-a conturat, după aprecierea lui Pitirim Sorokin, o şcoală care a considerat studierea relaţiilor sociale ca preocupare de prim ordin a sociologiei, relaţiile sociale constituind, în opinia reprezentanţilor acestei şcoli, obiectul de studiu specific propriu sociologiei. Este vorba de aşa-numita şcoală sociologică formală sau relaţionistă. În opinia lui Sorokin, această şcoală menţine caracteristicile de bază ale şcolii sociologiste: considerarea interacţiunii şi interrelaţiilor ca esenţă a fenomenelor sociale; concepţia supraindividuală asupra realităţii sociale; interpretarea individului ca produs de grup; interpretarea grupală a fenomenelor sociale etc. În plus, această şcoală accentuează că obiectul propriu al sociologiei, ca ştiinţă specifică, este studiul formelor interacţiunii sociale sau al relaţiei sociale, aşa cum contrastează cu conţinutul lor, studiat de alte ştiinţe. Fondatorii acestei şcoli sunt consideraţi a fi sociologii germani Ferdinand Tönnies şi Georg Siemmel. G. Siemmel afirmă că, pentru a fi realmente o ştiinţă separată, sociologia, asemenea altor ştiinţe speciale, trebuie să aibă propriul său domeniu de studiu ce nu este investigat de alte ştiinţe sociale sau, ceea ce este acelaşi lucru, propriul său punct de vedere. Domeniul propriu al sociologiei îl constituie formele de socializare sau formele relaţiilor umane. În raport cu alte ştiinţe sociale, sociologia are aceeaşi atitudine ca geometria faţă de alte ştiinţe ale naturii. Conţinutul şi forma sunt fenomene diferite. După cum aceleaşi forme ale relaţiilor umane pot avea conţinut social diferit, tot aşa acelaşi conţinut poate exista în diferite forme ale relaţiilor umane. Astfel sus, afirmă Siemmel, în domeniul relaţiilor interumane forma şi conţinutul sunt ceva destul de diferit şi, în consecinţă, fiecare dintre ele trebuie să fie obiect al unui studiu special. Drept forme principale ale relaţiilor sociale se identifică: izolarea, contactul, supraordonarea, opoziţia, persistenţa sau continuitatea grupului social, diferenţierea socială, integrarea etc. În opinia lui F. Tönnies, putem distinge două forme fundamentale de societate sau de relaţii sociale: comunitate (Gemeinschaft) şi societate (Gesellschaft). Gemeinschaft reprezintă o uniune de indivizi cu „voinţa organică”, a cărei solidaritate rezultă din forţele naturale ale cosanguinităţii. În cadrul său, indivizii sunt doar membri ai unui corp general cu o solidaritate naturală, intererrelaţii armonioase şi identitate de voinţă, deoarece voinţa