Clauza de preciput, insuficient reglementată în textul NCC, a reușit să genereze o serie de discuții interminabile și opinii împărțite în doctrina de specialitate. Deși legiuitorul reglementează expres în textul articolului 955 că patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală sau prin moștenire testamentară, analizând hermeneutic și dispozițiile art. 333, alin. (1) constatăm că de fapt NCC a reglementat sub denumirea de „clauză de preciput” și o formă de moștenire contractuală. Acest articol din urmă, deși inspirat din Codul civil francez, este transpus în mod fragmentar în NCC, existând dubii asupra naturii juridice a cauzei de preciput. Doctrina oscilează și ea în jurul mai multor opinii teoretice, neexistând o apreciere unanimă a acestei instituții de o conotație deosebită atât în dreptul familiei, cât și în dreptul succesoral. În scopul conturării unei opinii proprii asupra acestei dileme juridice, urmează să analizez versiunile care au fost înaintate în doctrină și să determin care a fost necesitatea reglementării unei astfel de clauză de preciput în NCC român.
Comentariul tau va fi primul
Referat: Natura juridică a clauzei de preciput în noul Cod Civil. Analiză comparată cu dreptul francez Profesor: Nicoleta Iftodi