Politică românească "Aderarea şi intrarea României în UE" - Neagos

Extras din document

Integrarea României în Uniunea Europeană şi în NATO constituie o oportunitate istorică, care poate fi comparată numai cu marile evenimente ale perioadei moderne ale statului nostru şi anume independenţa ţării, reîntregirea neamului şi Revoluţia Română din 1989 prin care, ca urmare a înlăturării totalitarismulu i comunist şi a dictaturii ceauşiste, ţara noastră a reintrat în familia democraţiilor europene. Integrarea euro-atlantică a României este o încununare a proceselor social-economice şi politice declanşate de Revoluţia Română şi consacrate prin Constituţia adoptată prin referendumul din 8 decembrie 1991. Aderarea la Uniunea Europeană a cunoscut, de asemenea, un parcurs sinuos. La începutul anilor 1990, liderii neocomunişti s-au opus cu îndărătnicie privatizărilor, sub lozinca "Nu ne vindem ţara". Apoi, au acaparat intreprinderile economice viabile, uneori prin metode precum privatizarea MEBO, adică cumpărarea fabricilor de către asociaţii ale salariaţilor, urmate apoi de preluarea acţiunilor de către directorii instalaţi încă din perioada comunistă. De asemenea, legile proaste de retrocedare au instituit haosul în agricultură, iar lipsa investiţiilor în infrastructură a însemnat ani de înapoiere economică. Una dintre cele mai negre perioade din istoria economică a României rămâne cea a guvernării PDSR din 1992 - 1996, când lipsa reformelor a împins România spre un faliment, evitat doar graţie măsurilor dureroase din perioada 1996 - 1999. Aceste reforme, dublate de cele politice, au deschis calea aderării la Uniunea Europeană.