Civilizatia romanilor - Limba Latina

Extras din document

Alimentaţia vechilor romani, în primele timpuri frugală, a devenit apoi destul de variată şi, ca mod de preparare, foarte diferită de a noastră. În Roma antică pâinea a ajuns un aliment comun abia în secolul al II-lea î.Hr. Până la acea dată, în loc de pâine se consuma un fel de fiertură, un terci, din mei sau din făină de grâu cu tărâţe, fierte în apă sau în lapte; la care se adăuga – după gust şi după posibilităţi – ouă, brânză, miere, condimente diferite, bucăţi de carne sau măruntaie. Acest terci a rămas până în epoca Imperiului mâncarea de bază, aproape zilnică, a celor săraci. Pâinea – din faină de grâu sau, mai modestă, de orz – a rămas mult timp un articol de lux. Era preparată de brutari – în timp ce în gospodărie se făcea lipia. Baza alimentaţiei o formau legumele. Varza, ceapa, usturoiul, sfecla albă, lăptucile, castravetele, bobul şi lintea, ridichile, urzicile sau prazul erau legumele care - fierte şi pregătite cu untdelemn, oţet sau vin - constituiau hrana majorităţii populaţiei. Tăranii consumau carne de oaie şi de capră, extrem de rar carne de vacă; carnea de porc putea fi apreciată numai de cei avuţi. Pentru mesele celor foarte bogaţi se vânau cerbul şi mistreţul; iepurii erau îngrăşaţi în crescătorii. Dintre păsări (comune erau găina şi gâsca) cele mai apreciate la marile ospeţe erau fazanul, bibilica şi în special păunul îngrăşat. ...