Cavalerul reginei - Alexandre Dumas - Liceul A. Puskin

Extras din document

Capitolul I ÎNROLAŢII VOLUNTARI Era în seara zilei de 10 martie 1793. Abia sunaseră ceasurile zece la Notre Dame şi bătăile, desprinzându se una după alta ca nişte păsări nocturne dintr un cuib de bronz, îşi luau zborul, trist, monoton, patetic. Noaptea ce se lăsase asupra Parisului nu era plină de zgomot, furtunoasă şi întretăiată de fulgere, ci rece şi înnegurată. Parisul însuşi nu era nici pe departe Parisul cunoscut, strălucind seara de mii de focuri ce se oglindesc în mâzga i poleită, Parisul trecătorilor grăbiţi, Parisul şoaptelor vesele şi al suburbiilor bahice, pepinieră a certurilor aprige şi a crimelor temerare, cuptor din sânul căruia se înalţă mii de urlete. Parisul nu mai era decât un oraş copleşit de ruşine, sfios, neliniştit, ai cărui rari locuitori alergau ca să străbată dintr o stradă în alta şi se năpusteau pe alei sau pe sub portaluri ca nişte fiare sălbatice, hăituite de vânători, pierind ca înghiţite de vizuinile lor. Era, în sfârşit, aşa cum am spus, Parisul zilei de 10 martie 1793. Câteva cuvinte despre împrejurările critice care aduseseră ase¬menea schimbare în aspectul Capitalei şi apoi vom trece la evenimentele care formează obiectul povestirii de faţă. Franţa, odată cu moartea lui Ludovic al XVI lea, o rupsese cu toată Europa. Celor trei duşmani cu care se războise mai înainte, cu alte cuvinte Prusiei, Imperiului Austriei şi Piemontului, li se adăugaseră Anglia, Olanda şi Spania. Numai Suedia şi Danemarca îşi păstrau vechea lor neutralitate, preocupate dealtfel, cum era şi firesc, să stea cu ochii aţintiţi la Ecaterina a II a, care des¬trăma Polonia. ...