Regimul fanariot in Tara Romaneasca - Liceul A. Mateevici

Extras din document

Puterea domnului nu era stăvilită din interior ci din exterior şi anume de sultan prin sistemul de selectare şi mazilire pe care îl practica după bunul său plac căci, din punct de vedere al otomanilor domnii Ţărilor Române erau dregători la nivelul unui paşă cu două tuiuri (unele paşale din raiaiele de la Dunăre aveau rang de trei tuiuri). Una din principalele sarcini era aceea de a menţine pacea şi liniştea în ţară căci numai astfel era posibil să se menţină plata în bani şi produse ce decurgea din regimul suzeranităţii turceşti. Dacă un domn stârnea tulburări, se afla în primejdie de a-şi pierde tronul. Boierii, în caz de opoziţie nu pregetau să-l acuze pe domn tocmai de tulburarea păcii, pâră gravă care putea duce la mazilire. O tulburare putea fi folosită şi de Rusia ca pretext de a invada principatele şi de a porni război cu Poarta. Selecţia pentru tron se făcea în funcţie de mărimea ofertei concurenţilor ceea ce a ridicat enorm sumele de cumpărare a tronului. Tocmai aceasta îl determină pe sultan scurteze la maximum posibil durata unei domnii. În perioada 1791-1802 în Ţara Românească au fost 6 domni şi în Moldova 5. Durata domniei a fost un subiect de dispută între Turcia şiRusia. Printr-un acord ruso-turc din 1802 durata a fost stabilită la 7 ani, nu a fost însă respectată.