Cetățenia în dreptul internațional - Lazari Constantin

Extras din document

1. Dreptul fundamental al omului la o cetățenie 2. Principii și moduri de dobîndire și pierdere a cetățeniei 3. Bipatridia și apatridia Dreptul fundamental al omului la o cetățenie Cetățenia este definită ca legătura politică și juridică permanentă și efectivă dintre o persoană fizică și un anumit stat, care generează drepturi și obligații pentru cetățean și statul respectiv. Ea exprimă apartenența persoanei la statul respectiv, caracterizată prin plenitudinea drepturilor și obligațiilor reciproce prevăzute de constituție și legi. Deseori, în dreptul internațional public, se utilizează noțiunea de ”naționalitate”, respectiv ”național” sau ”resortisant”, pentru a desemna această situație juridică. O încercare de definire a cetățeniei, cu valoare doctrinară de drept internațional, întîlnim în decizia Curții Internaționale de Justiție, în cazul Nottebohm, dată în anul 1955, potrivit căreia, aceasta reprezintă o ”legătură juridică între o persoană și statul ei, pe baza unui fapt social de atașare, de solidaritate efectivă de interese și sentimente care presupun drepturi și obligații reciproce”. ...