I Ieronim este „frate laic” într o veche mănăstire italiană, unde ocupă „o chilie pe pereţii căreia erau aruncate cu creionul fel de fel de schiţe ciudate – ici un sfânt, colo un căţel zvârcolindu se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaşte, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schiţe risipită pe perete.”. Din portretul său aflăm că „O frunte naltă şi egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu şi negru stă aşezată deasupra unor ochi adânciţi în boltele lor şi deasupra nasului fin, o gură cu buze subţiri, o bărbie rotunjită, ochii mulţumiţi, cum am zice, de ei înşişi privesc c un fel de conştiinţă de sine care ar putea deveni cutezanţă, expresia lor e un ciudat amestec de vis şi de raţiune rece.”. Îl găseşte lenevind în chilie ca „un dulău când şi ntinde toţi muşchii în soare” prietenul său, bătrânul şi mucalitul călugăr Onufrei, care l invită în oraş: „ştiu într un loc vin bun, ştii colea, phiu! Om juca cărţi cu alţi frăţiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi şi ne om uita pe fereşti la duduci! Se nţelege că fără…”. ...
Comentariul tau va fi primul
01:00Referat: Cezara de Mihai Eminescu - Rezumat Profesor: Larisa