Istoria sculpturii - Istoria sculpturii

Extras din document

1. Mesopotamia Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basoreliefurile prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta devine o glorificare a statului. Exemplificări: statuile lui Gudea, Stela vulturilor (o sculptură în piatră ce prezintă o scenă de război a regelui Iannatom care ține în mână o plasă cu prizonieri; imaginea are un caracter documentar datorită prezenței elementelor vestimentare și a armelor), Stela regelui Naram-Sin, Stindardul din Ur. Egipt Sculptura se manifestă sub forma basoreliefului, altoreliefului și a statuilor. Religia juca un rol important, ca și pregătirea pentru lumea de dincolo. Având un scop nu numai artistic, ci și religios, sculptura egipteană era dedicată în primul rând proslăvirii faraonilor. Aceștia erau reprezentați ca niște divinități, într-o postură solemnă, rigidă și cu o puternică schematizare a formelor. Picioarele și capul erau reprezentate din profil, dar bustul și ochii erau văzuți frontal, convenție aplicată și la pictură și basorelief. Aveau proporții colosale și erau ciopliți din materiale foarte dure, ca expresie a puterii și a vieții eterne, vezi: Sfinxul de la Gizeh, statuile lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel etc. Materiale utilizate: piatră, marmură, granit, lemn, care se găseau în abundență. Unul dintre cele mai vechi exemplare cunoscute este Paleta faraonului Narmer, datată în 2920 î.Hr. (după alte surse 3100 î.Hr.[3]) Utilizată pentru combinarea nuanțelor de machiaj, este sculptată în relief și comemorează victoria Egiptului de Sus asupra Celui de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta este o reprezentare a divinității, de fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca exemple mai putem menționa: statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale Nefertiti (1350 î.Hr.), statuia scribului. Acestea sunt sculptate în calcar și pictate. Toate acestea demonstrează nivelul de înalt realism atins de arta egipteană a secolului al XV-lea î.Hr. și aceasta conform preceptelor faraonului Akhenaten, conform cărora artistul trebuie să fie cât mai realist.