Referat istorie istoria ghindirii - Istoria ghindirii

Extras din document

Istoriografia a constituit o componentă de bază în evoluţia spiritualităţii româneşti. Mult timp, ea a fost chiar principala manifestare a culturii laice. Credinţa în importanţa ei a fost cel mai limpede afirmată în perioada de puternică renaştere naţională de la 1848. Cărturarii de atunci aveau convingerea că “Istoria este cea dintâi carte a unei naţii”. Afirmaţia a fost făcută mai întâi într-un articol din “Albina românească” de cărturarul moldovean Gheorghe Asaki (1829). Ea a fost reluată de dascălul transilvănean de la Sf. Sava Aaron Florian în 1835 şi de un alt dascăl transilvănean August Treboniu Laurian şi munteanul Nicolae Bălcescu în chiar prima frază a Prospectului la “Magazin istoric pentru Dacia” (1845). Cărturarii paşoptişti respectau fireşte locul religiei care, privit pe un plan mai general, se situa pe primul loc în spiritul uman. Raportul dintre aceste două componente este cel mai bine exprimat de Mihail Kogălniceanu în Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională: “Istoria, după Biblie, trebuie să fie şi a fost totdeauna cartea de căpetenie a popoarelor şi a fieştecărui om îndeosebi”.