Mercantilismul primul curent de gindire economica - Istoria Gandirii Economice

Extras din document

Mercantilismul ca doctrina economica Mercantilismul nu este dogma moarta, ci o practica vie a tuturor oamenilor de Stat de la Carol al V-lea pâna la Frederic cel Mare”(Karl Bücher) 1. a)Geneza Mercantilismului Termenul de mercantilism are o dubla semnificatie. Pe de o parte, el indica un ansamblu coerent de idei privind natura avutiei (bogatiei) individuale si sociale (nationale) si caile sporirii ei, adica reprezinta gindire economica, mai ales o doctrina economica. Pe de alta parte, termenul respectiv arata un ansamblu de masuri practice care trebuie adoptate pentru atingerea scopului economic urmarit, adica indica o politica economica interna si externa adaptata acelei doctrine. Geneza mercantilismului. Din punct de vedere semantic, termenul de mercantilism deriva din cuvintele italienesti mercato (piata), mercante (negustor) si mercantile (legat de cistigul banesc). Termenul a fost folosit cu precadere de criticii ginditorilor din secolele XV-XVII care s-au ocupat de caile sporirii avutiei statelor nationale ce se constituiau pe atunci, deci la mult timp dupa geneza acestei literaturi atit de diverse in forma, dar subordonata cistigului din afaceri, mai ales din comert si convingerii ca sporirea acestuia depinde foarte mult de sprijinul dat de stat oamenilor de afaceri b)Evolutia mercantilismului In secolele XV-XVII predominau inca valorile religioase si conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. In opozitie si in spirit renascentist se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile absolute ale statului, pe de o parte, si ale bogatiei, pe de alta parte. Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gandire economica moderna. Mercantilismul a fost o politică economică care s-a afirmat în Europa între secolele XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei naţiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor. Mercantilismul ca ideologie desemnează ideile şi politicile dezvoltate în jurul acestei doctrine privind balanţa comerţului din gândirea economică europeană a secolului al XVII-lea şi cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea Termenii „mercantilism” şi „sistemul mercantil” au fost utilizaţi pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau şi popularizaţi mai târziu de Adam Smith în "Avuţia naţiunilor". Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieţii economice şi acceptarea declarată a goanei după profit a naţiunilor şi a indivizilor. Thomas Mun (1571-1641) a expus această doctrină în „England's Treasure by Foreign Trade” (1664): „Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuţiei şi a tezaurului nostru îl constituie comerţul