Rolul antreprenoriatului şi inovării în industria comunitară - Nu Este Specificat

Extras din document

Politica Industrială Politica industrială poate fi definită ca o largă gamă de măsuri guvernamentale menite să promoveze creşterea şi sporirea competitivităţii a unui anumit sector sau a unor sectoare într-o economie. În cazul Uniunii Europene, până în prezent, politica industrială este structurată pe două nivele diferite de activitate. Primul nivel reprezintă politicile industriale naţionale, iar al doilea este politica industrială comună a UE. Fiecare stat adoptă propria politică industrială, dar toate prevederile lor trebuie să corespundă legislaţiei comunitare. Politicile industriale naţionale luptând cu efectele pieţei unice susţin propriile sectoare industriale împotriva competitorilor străini. In sens restrâns, politica industriala a Comunităţii se referă la măsuri specifice pentru anumite sectoare industriale şi la resursele acordate în acest scop. Comunitatea s-a implicat în anumite sectoare industriale ale Europei din pricina performanţelor lor relativ slabe la nivelul pieţei mondiale. Dificultăţile cauzate de concurenţa tot mai acerbă, atât în ramurile industriale de înaltă tehnologie, cât şi în cele tradiţionale nu mai pot fi rezolvate de politicile industriale naţionale. Astfel, procesul de restructurare industriala este strâns legat de fenomenul interdependenţei economice. Obiectivul general al politicii industriale îl constituie creşterea competitivităţii şi în general a performanţelor industriei în vederea întăririi capacităţii de adaptare a economiei la cerinţele pieţei internationale, în condiţiile globalizării economiei mondiale. Creşterea competitivităţii industriei, ca obiectiv general, se bazează pe utilizarea unui ansamblu de instrumente considerate ca eficiente de Uniunea Europeană, cum ar fi:  îmbunătăţirea cadrului regulatoriu;  asigurarea unei concurenţe eficiente;  promovarea investiţiilor intangibile; dezvoltarea cooperării industriale De asemenea sunt utilizate şi instrumentele tradiţionale ale politicii industriale care combină în sine politici macroeconomice şi fiscale, subsidii, programe guvernamentale de achiziţii, suport pentru C&D, proceduri de elaborare a standardelor tehnice, programe de îmbunătăţire al instruirii şi al infrastructurii, regim antitrust favorabil, promovarea exporturilor, precum şi legat de exporturi, dezvoltarea politicilor de promovare a produselor industriale pe pieţele externe şi bineînţeles atragerea investiţiilor.