Accesiunea imobiliara - I cretu

Extras din document

Accesiunea imobiliară Principiul general care guvernează materia accesiunii imobiliare este cel că pămîntul este considerat bun principal, iar lucrurile care se incorporează în el sînt accesorii. Accesiunea imobiliară poate fi de două feluri: naturală sau artificială.  naturală, când se produce ca rezultat al unui fenomen natural, fără intervenţia faptei omului;  artificială, când ea rezultă din fapta omului. Accesiunea imobiliară artificială reprezintă o variantă de accesiune în cazul căreia proprietarul terenului dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra construcţiilor care s-ar edifica pe terenul său. Accesiunea imobiliară artificială este una dintre cele mai des întâlnite situaţii în practică dintre cele referitoare la accesiune, în general. Acest mod de dobîndire a dreptului de proprietate presupune intervenţia omului. Această materie este guvernată de principiul potrivit căreia accesiunea se face întodeauna în folosul proprietarului fondului, proprietarul terenului, care devine şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor realizate pe el. Accesiunea imobiliară artificială, are la bază prezumţia relativă din art. 329 CCRM, conform căreia, construcţiile şi lucrările subterane sau la suprafaţa terenului, dacă au fost făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa, aparţin acestuia până la proba contrară. Accesiunea imobiliară artificială, spre deosebire de cea naturală, rezultă din fapta omului şi, dacă aceste lucrări sunt efectuate de o persoană, alta decât proprietarul, i se recunoaşte acelei persoane dreptul de a fi despăgubită; la fel şi în cazul când proprietarul construieşte cu materiale străine, pe terenul său. Legea prevede două cazuri, şi anume : a) proprietarul terenului a făcut construcţii sau plantaţii cu materiale aparţinând altuia, în acest caz el devine proprietarul acestor construcţii sau plantaţii, fiind însă obligat să plătească proprietarului materialelor încorporate, valoarea acestora, evaluată în momentul efectuării construcţiilor şi, eventual, o despăgubire pentru paguba cauzată; b) proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune proprietatea construcţiilor sau plantaţiilor făcute pe terenul său de un terţ, cu condiţia de a plăti acestuia o despăgubire, în acest caz, art. 329 CCRM, face deosebire după cum terţul constructor este de bună sau de rea-credinţă. Dacă terţul constructor este de bună-credinţă (nu a ştiut şi nici nu trebuia să ştie că terenul este al altuia), atunci proprietarul este obligat să plătească terţului, fie valoarea materialelor şi preţul muncii, fie numai sporul de valoare a terenului prin ridicarea construcţiei sau sădirea plantaţiei.