Tratatul de la Nisa - Gritco Elena

Extras din document

Introducere Adoptat în Decembrie 2000 prin concluziile Consiliului European de la Nisa şi semnat la 26 februarie 2001, Tratatul de la Nisa a încheiat Conferinţa Interguvernamentală care a început în februarie 2000 şi al cărei obiectiv a fost pregătirea instituţiilor europene pentru sosirea de noi state membre. Tratatul în cauză a deschis drumul reformei instituţionale necesare viitoarei extinderi a Uniunii Europene, prin aderarea ţărilor candidate din estul şi sudul Europei. Principalele schimbări aduse se referă la limitarea mărimii şi compoziţiei Comisiei, extinderea votului cu majoritate calificată, noua balanţă a voturilor în cadrul Consiliului şi flexibilizarea acordurilor de întărire a cooperării. În plus, pe lîngă discuţii referitoare la aceste patru teme-cheie, s-au mai abordat şi alte probleme instituţionale: simplificarea tratatelor, definirea puterilor, integrarea Cartei Drepturilor Fundamentale şi rolul parlamentelor naţionale. Declaraţia privind Viitorul Uniunii Europene, anexată la Tratat, stabileşte paşii care trebuie făcuţi pentru adîncirea reformei instituţionale. Tratatul de la Nisa este doar o etapa în acest proces. Tratatul a fost ratificat de toate statele membre, în conformitate cu regulile constituţionale specifice. Trebuie menţionat că schimbările instituţionale prevăzute în Tratatul de la Nisa au început abia în anul 2004. Astfel, Parlamentul European ales în iunie 2004 avea 732 de membri, iar noua Comisie avea 25 de membri. Din noiembrie 2004 a avut loc şi o nouă ponderare a voturilor în cadrul Consiliului.