APRECIEREA GEOECONOMICĂ ALE ZONELOR ECONOMICE LIBERE ȘI CLASIFICAREA LOR - Geoeconomie

Extras din document

Încă de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datată. Primul port liber la Marea Mediterană, Cartagina, este menţionat încă din anul 814 î.e.n. Zone libere comerciale au existat în China, Grecia, Roma Antică, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii şi a Feniciei. Aproape 70 de oraşe din nordul Europei, aflate la încrucişarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oraş liber pentru comerţul cu mărfuri încă din sec. XIII, toate fiind cuprinse în Liga Hanseatică. Primele porturi libere italiene au fost Toscana (1547) şi Livorno (1696). Sec. XVIII şi XIX cunosc o adevărată proliferare de porturi libere: Gibraltar (1704), Civita Vecchia (1732), Bangkok (1782), Singapore (1819), Hong Kong (1842), Macao (1849). În Franţa, Marsilia este declarat porto-franco în timpul lui Ludovic al XIV-lea (1669), iar în 1860 este declarată zonă liberă Haute-Savoie. La sfârşitul sec. XIX Italia declară Genova zonă liberă, Danemarca – Copenhaga, iar Grecia – Salonicul. Cele mai multe zone libere au fost realizate în sec. XX, când sunt încheiate şi primele acorduri de comerţ liber între state.