Comunicarea verbala si nonverbala - Fundamentele Managementului Organizatiei

Extras din document

După apariţia ciberneticii şi a teoriei informaţiei, comunicarea s-a impus ca problemă majoră de cercetare, cu extindere în toate sferele cunoasterii stiinţifice. Comunicarea reprezintă o modalitate de legătură în spaţiu si timp între un anumit sistem si mediul extern. Potrivit acestei accepţiuni, comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al sistemelor socio-umane, ci şi al sistemelor fizice şi biologice, la nivelul cărora se realizează procese de reglare. Noţiunea de comunicare include doua aspecte distincte : cel de relaţie şi cel de proces. -Ca relaţie, comunicarea se defineste ca interacţiune informaţională între doi termeni :sursa sau emitentul, care generează şi transmite mesaje şi receptorul sau destinatarul, care captează şi prelucrează(decodifică) semnalele transmise de emitent, modificându-şi sub sub acţiunea lor starea iniţială. -Ca proces , comunicarea se referă la ansamblul operaţiilor de codare-recodare-decodare şi la succesiunea mesajelor care se transmit între emitent şi destinatar. Comunicarea poate fi analizată din multe puncte de vedere, cunoscând forme diverse. Dintre acestea, comunicarea umană, se diferenţiază, după natura substanţial –calitativă a semnalelor şi alfabetelor utilizate pentru transmiterea mesajelor(codul folosit) şi canalul predilect de transmitere în : -comunicare verbală- prin cuvânt. Este specific umană, are formă orală sau scrisă, permite transmiterea unor conţinuturi extrem de complexe. -comunicare paraverbală-prin însuşiri vocale care însoţesc cuvântul ,cum ar fi :caracteristicile vocii, intensitatea ,ritmul, debitul vorbirii, intonaţia, etc. -comunicarea nonverbală-prin semne legate direct de postură, mişcare, gesturi, mimica, înfăţişare. ...