Paradisul fiscal - Finante Publice

Extras din document

Rădăcinile istorice ale paradisului fiscal le identificăm în Grecia antică, unde, pentru a scăpa de taxa de 2 % asupra importurilor şi exporturilor, comercianţii se mută în insulele învecinate marelui oraş, aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu oraşul Londra este scutit de toate impozitele. În 1889 a doua bancă ca marime din Canada, Bank of Nova Scotia, şi-a dechis o agenţie în Caraibe şi în Jamaica pentru a permite clienţilor sa beneficieze de avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ internaţional. După al doilea Razboi Mondial importanţa paradisurilor fiscale a crescut. Printre alţii, americanii - specialişti în societăţi multinaţionale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea preţului de transfer a profitului între societăţile fiice străine şi societatea mamă prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile astfel neimpozitate, au servit la reinvestirea şi înnoirea mijloacelor de producţie. Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au impozitul pe profit zero sau nesemnificativ pentru activităţi comerciale sau bancare şi se referă la ţările în care există trusturi off shore şi în care nivelul general al taxelor şi impozitelor este foarte redus.