Acordul American de Comert Liber - EMIE

Extras din document

Acordul privind formare organizației internaționale Acordul Nord-American de Comerț Liber (engleză North American Free Trade Agreement, NAFTA; spaniolă Tratado de Libre Comercio de América del Norte, TLCAN;franceză Accord de libre-échange nord-américain, ALÉNA) a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada și Mexic. NAFTA acoperă o piață de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii și mai spre sudul continentului american, și o suprafață de 21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comerțului cu produse și servicii, prin eliminare de bariere tarifare și netarifare între părți și prin liberalizare a investițiilor intra-zonale. Domeniile vizate de NAFTA sunt următoarele: a) Comerțul cu bunuri materiale: În decurs de 10 ani, urmează a fi înlăturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca „nord-americane”, în conformitate cu regulile de origine, astfel ca în anul 2004 să se formeze o vastă piață liberă. b) Comerțul cu servicii: Serviciile dețin un loc important în comerțul din zonă - supus tratamentului național. c) Investițiile directe de capital - liberalizare. d) Alte dispoziții se referă la următoarele: regulile de concurență, proprietatea intelectuală, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protecția mediului. Constatări: • NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură. • Model de cooperare de tip interguvernamental, fără a avea organisme supranaționale. • Nu are idee naturala politică. O incursiune în istoria relativ recentă a relațiilor intra-nord-americane evidențiază că NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinței nestrămutate în forța comerțului și investițiilor libere. NAFTA apare ca o abordare modernă și o continuitate a drumului deschis în perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact și FTA. Experții au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerț liber. Autopact, semnat în 1965între Canada și SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două țări și expediate în cealaltă țară. Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele țări să-și programeze mai bine producția. Granița dintre SUA și Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule și componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule și componente auto. Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de autoturisme, cea mai mare parte a producției lor fiind trimisă în SUA în schimbul unor modele care nu se produceau în Canada. În perioada 1965 – 1985 a avut loc o revoluție în atitudinea oamenilor de afaceri din