Bazele teoretice ale econimiei regionale - Economie Politica

Extras din document

Aspectele dezvoltarii regionale Regiunea defineşte o suprafaţă în cadrul spaţiului economic naţional suficient de cuprinzătoare din punct de vedere structural pentru a funcţiona independent, fără a neglija, totuşi, faptul că ea are, în mod inevitabil, strânse legături cu restul economiei. Metoda clasică de conceptualizare a regiunilor - separarea în trei tipuri: 1. regiuni omogene din punctul de vedere al unor criterii-cheie, unificatoare (economic, geografic, social-politic); 2. regiuni nodale (polarizate) – coeziunea este rezultatul fluxurilor interne, al interdependenţelor, relaţiilor polarizate în jurul unui centru dominant (nod); Regiunea defineşte o suprafaţă în cadrul spaţiului economic naţional suficient de cuprinzătoare din punct de vedere structural pentru a funcţiona independent, fără a neglija, totuşi, faptul că ea are, în mod inevitabil, strânse legături cu restul economiei. Metoda clasică de conceptualizare a regiunilor - separarea în trei tipuri: • regiuni omogene din punctul de vedere al unor criterii-cheie, unificatoare (economic, geografic, social-politic); • regiuni nodale (polarizate) – coeziunea este rezultatul fluxurilor interne, al interdependenţelor, relaţiilor polarizate în jurul unui centru dominant (nod); • regiuni pentru planificare (programare) – unitatea este dată de cadrul administrativ-teritorial şi aplicarea unor politici şi programe de dezvoltare regională destinate spaţiului respectiv. De cele mai multe ori regiunea este tratată ca o unitate administrativ-teritorială având o determinare geografică şi una administrativă , ce îi conferă o anumită autonomie în raport cu autoritatea centrală. Criteriul vecinătăţii – regiunile sistemului naţional trebuie să acopere întreaga suprafaţă, fără a exista suprapuneri. Utilizează caracteristici fundamentale de dezvoltare economico-socială pentru a reduce la câteva categorii reprezentative marea varietate de regiuni din cadrul teritoriului unei ţări. Categoriile cu cea mai mare frecvenţă în cadrul grupărilor tipologice din diferite ţări sunt: ● Regiunile agricole în dificultate ● Regiunile industriale în declin sau abandonate