Activitatea întreprinderilor constă dintr-un sistemul complex şi diversificat de relaţii economice şi juridice care ţine de aprovizionare, producere şi comercializare. Conform Legii contabilităţii orice entitate este obligată să ţină contabilitatea potrivit legislaţiei în vigoare. Totodată, varietatea faptelor economice, care se exprimă printr-o tranzacţie, s-au un eveniment care au modificat sau pot modifica activele, drepturile şi datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale entităţii, apărute în urma relaţiilor economice şi juridice cu furnizorii, clienţii, personalul angajat, buget conform Legii contabilităţii trebuie să fie contabilizate în baza documentelor primare şi centralizatoare. Astfel, nici o faptă economică nu poate fi înregistrată pe conturi fără un act scris în care să fie consemnată fapta respectivă. Cu ajutorul documentelor primare are loc înregistrarea informaţiei, prelucrarea datelor precum şi păstrarea informaţiei. Conform profesorilor economişti, V. Ţurcanu şi Eugenia Bajerean în manualul „Bazele contabilităţii”, toate documentele perfectate de contabil sunt grupate după următoarele criterii: - locul de întocmire; - conţinut; - destinaţie; - volum (gradul de cuprindere a datelor); - modul de întocmire; - modul de utilizare [28, p.169]. În vederea organizării corecte a contabilizării şi reflectării oportune a faptelor economice în conturi este necesar a respecta riguros cerinţele privind întocmirea documentelor primare. Prevederile de bază referitoare la documentele contabile sunt prezentate în art.19 şi 20 din Legea contabilităţii [1] .
Comentariul tau va fi primul
00:41Referat: Tema Datorii comerciale Profesor: Dulce Gheorghe